Dupa cum va spuneam intentionam sa vad Mica Riviera, dar din pacate de la Mica Riviera am ajuns la Muzeul Satului.. Stiu ca nu are nici o legatura una cu alta, dar pasii acolo m-au purtat duminica dupa-amiaza. Si mai bine nu ma purtau.. Pretul pe care l-am platit la intrare este nesemnificativ (1.5 Ron pentru ca sunt studenta, 6 Ron daca erai adult), dar mi-ar fi facut placere sa platesc mai mult si sa vad altceva. Aproape totul este in stare de paragina pe acolo. Unele case nu au mai fost renovate de ani de zile, plus ca aproape 80% din ele sunt inchise (asta probabil pentru ca nu ai ce sa vezi in interior, multe din mobilele care decorau casele acum ceva ani s-au degradat sau au fost mutate prin alte locuri). Asadar in loc de arhitectura caselor pe exterior si multa verdeata unde te poti relaxa, in rest nu prea ai ce sa mai vezi.
Mai nou au pus niste panouri care infatiseaza tarani in diferite ipostaze unde poti face poze ca sa ai o amintire, un lucru deloc costisitor pentru ei si interesant pentru turisti. Dar cred ca ar putea sa faca mult mai mult.. La cati straini am vazut duminica acolo ar putea sa faca pretul intrarii undeva pe la 5 EUR si sa investeasca in locuri de divertisment si locuri educative pentru ca cei care vin sa viziteze muzeul sa vada cum este sa traiesti intr-adevar intr-un sat din Romania fara sa te duci pana acolo, sa faca in asa fel incat experienta sa devina interactiva.
Daca ar mai insista putin, in weekend-uri ar putea folosi si animatori care sa fie imbracati in straie taranesti si sa realizeze fel si fel de activitati astfel incat totul sa para cat mai veridic. Si sunt sigura ca strainii nu vor fi singurii atrasi. Bucurestenii ar da bani multi pentru un loc de relaxare, asa ca doar initiative trebuie sa ia conducerea Muzeului, ca restul vine de la sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu